Numărul şacalilor care trăiesc în zona Măcin – Niculiţel aproape s-a dublat în ultimii trei ani, de la 60 de exemplare la mai mult de 100, potrivit declaraţiei directorului Administraţiei Parcului Naţional Munţii Măcinului, Viorel Roşca. Acesta a spus că fenomenul se explică atât prin migraţia acestei specii din Bulgaria şi Ucraina către Dobrogea de Nord, unde au găsit resurse de hrană, cât şi prin lipsa competitorului, şacalul fiind cel mai puternic prădător din această zonă. Directorul Roşca spune că o soluţie este reglarea lanţului trofic prin aducerea lupului, specie care a trăit aici până în anii 60 dar care a fost distrusă de oameni.
„Aceste fenomen, de înmulţire a şacalilor, se explică prin faptul că temperaturile medii anuale au crescut cu 0,5 grade Celsius, ceea ce duce la o migraţie a acestei specii. Chiar dacă pare puţin, este semnificativ pentru a determina deplasarea anumitor specii dintr-un climat în altul, şi asta într-un timp foarte scurt, de doar trei-patru ani. Este cea mai elocventă dovadă a schimbărilor climatice, chiar dacă acestea se observă cel mai bine la scară geologică. Al doilea factor este hrana şi condiţiile de viaţă pe care nu le-au mai găsit în ţările vecine de la sud. Cei doi factori au adus şacalul aici. Al treilea factor este lipsa competitorului, adică şacalul este un prădător de vârf aici, care singur reglează un întreg lanţ trofic şi nu este deranjat de nicio altă vieţuitoare”, a declarat Viorel Roşca.
Astfel, una dintre soluţii este reintroducerea în zona Munţilor Măcinului a unei specii care acum nu mai există şi reglarea, în felul acesta, a unui lanţ trofic.
„Omul a avut o mare înverşunare asupra lupului şi aşa au fost distruşi lupii din Parcul Naţional Munţii Măcinului prin anii 1957-1960. Noi avem un proiect care acum este în fază de redactare şi pe care urmează să-l depunem spre finanţare, dar nu înainte să mai discutăm încă odată cu cei din comunităţile locale şi să vedem dacă ei înţeleg că astfel se rezolvă o problemă. Noi nu vrem să distrugem definitiv această specie, şacalul, ci vrem să o putem ţine sub control. Vrem deci diminuarea numărului de exemplare prin metode biologice, adică să îi aducem un competitor, aşa cum este lupul. Metoda aceasta a dat roade în Slovenia, Croaţia şi Austria însă noi nu vom face nimic dacă ceea ce propunem noi nu va fi agreat de comunităţi. În urma monitorizărilor noastre s-a demonstrat că în zona Munţilor Măcin, Măcin – Niculiţel, sunt în jur de 100 de exemplare de şacali, de la 60 acum trei ani. Asta nu înseamnă să renunţăm la ideea de a echilibra această specie”, a mai precizat directorul Parcului Naţional Munţii Măcinului.
Numărul şacalilor care trăiesc în zona Măcin – Niculiţel aproape s-a dublat în ultimii trei ani, de la 60 de exemplare la mai mult de 100, potrivit declaraţiei directorului Administraţiei Parcului Naţional Munţii Măcinului, Viorel Roşca. Acesta a spus că fenomenul se explică atât prin migraţia acestei specii din Bulgaria şi Ucraina către Dobrogea de Nord, unde au găsit resurse de hrană, cât şi prin lipsa competitorului, şacalul fiind cel mai puternic prădător din această zonă. Directorul Roşca spune că o soluţie este reglarea lanţului trofic prin aducerea lupului, specie care a trăit aici până în anii 60 dar care a fost distrusă de oameni.
„Aceste fenomen, de înmulţire a şacalilor, se explică prin faptul că temperaturile medii anuale au crescut cu 0,5 grade Celsius, ceea ce duce la o migraţie a acestei specii. Chiar dacă pare puţin, este semnificativ pentru a determina deplasarea anumitor specii dintr-un climat în altul, şi asta într-un timp foarte scurt, de doar trei-patru ani. Este cea mai elocventă dovadă a schimbărilor climatice, chiar dacă acestea se observă cel mai bine la scară geologică. Al doilea factor este hrana şi condiţiile de viaţă pe care nu le-au mai găsit în ţările vecine de la sud. Cei doi factori au adus şacalul aici. Al treilea factor este lipsa competitorului, adică şacalul este un prădător de vârf aici, care singur reglează un întreg lanţ trofic şi nu este deranjat de nicio altă vieţuitoare”, a declarat Viorel Roşca.
Astfel, una dintre soluţii este reintroducerea în zona Munţilor Măcinului a unei specii care acum nu mai există şi reglarea, în felul acesta, a unui lanţ trofic.
„Omul a avut o mare înverşunare asupra lupului şi aşa au fost distruşi lupii din Parcul Naţional Munţii Măcinului prin anii 1957-1960. Noi avem un proiect care acum este în fază de redactare şi pe care urmează să-l depunem spre finanţare, dar nu înainte să mai discutăm încă odată cu cei din comunităţile locale şi să vedem dacă ei înţeleg că astfel se rezolvă o problemă. Noi nu vrem să distrugem definitiv această specie, şacalul, ci vrem să o putem ţine sub control. Vrem deci diminuarea numărului de exemplare prin metode biologice, adică să îi aducem un competitor, aşa cum este lupul. Metoda aceasta a dat roade în Slovenia, Croaţia şi Austria însă noi nu vom face nimic dacă ceea ce propunem noi nu va fi agreat de comunităţi. În urma monitorizărilor noastre s-a demonstrat că în zona Munţilor Măcin, Măcin – Niculiţel, sunt în jur de 100 de exemplare de şacali, de la 60 acum trei ani. Asta nu înseamnă să renunţăm la ideea de a echilibra această specie”, a mai precizat directorul Parcului Naţional Munţii Măcinului.
În ceea priveşte pericolul pe care şacalul l-ar reprezenta pentru populaţie, Viorel Roşca spune că acestea nu există şi că oamenii nu au motive să se teamă.
„În literatura de specialitate nu există nimic despre un eventual atac al şacalului asupra omului. Deci nu atacă oamenii, deşi oamenii se tem foarte tare şi de lupi şi de şacali, dar nu este cazul. Pericolul este pentru animalele domestice, dar şi pentru cele sălbatice, păsări care cuibăresc la sol, sau rozătoarele mici. Se pare că au atacat la stânile oamenilor, iar în curţi au mai intrat doar pe perioada nopţii”, a mai precizat acesta.
foto Mihai Baciu