Nevastuica (Mustela nivalis nivalis. )

Deşi este mică, nevăstuica reuşeşte să ucidă animale de zeci de ori mai mari decât ea. Cum reuşeşte? Foarte simplu: atacă şi muşcă în zona carotidei, după care se retrage şi aşteaptă ca prada să moară în urma pierderii de sânge.

De asemenea, este o războinică de temut, are o viteză de reacţie extraordinară, se apără cu mult curaj de căini, pisici, sau alte animale mult mai mari decât ea. Orice animal care s-a confruntat odată cu o nevăstuică nu mai doreşte să încerce acest lucru a doua oară.

Nevăstuica (Mustela nivalis), face parte din familia Mustelidelor, alături de jderi, vidre, dihori, bursuci, nurci.

Este răspândită pe întreg teritoriul ţării noastre de la câmpie până la munte. Culoarea nevăstuicii este roşcat-castanie pe cap şi spate şi albă pe burtă.

Longevitatea nevăstuicii variază între 6-10 ani. Îşi face culcuşul în vizuinile părăsite de alte animale, dar în lipsa acestora îşi construieşte singură vizuina.

Destul de des este întâlnită în zone populate sau chiar în grajdurile cu vite. Este iute ca o săgeată, mereu vioaie, mlădioasă, are gheare ascuţite şi dinţi foarte subţiri şi ascuţiţi, îşi poate modela corpul în funcţie de locul prin care trebuie să intre. Omoară mai mult decât îi trebuie să mănânce.

Se spune despre ea că încearcă să sugă laptele din mameloanele vacilor, acest lucru se poate observa prin muşcăturile ugerelor de la vaci.

Din această cauză, unii ţărani le prind cu ajutorul capcanelor. Hrana de bază o constituie şoarecii, anual o nevăstuică ucide peste 3000 de şoareci. În afară de şoareci mai consumă şobolani, păsări, popândăi, broaşte, hârciogi, iepuri de vizuină, şopârle, iepuri de câmp, fazani, potărnichi, cocoşi de munte.

Nevăstuica are un corp lung şi suplu cu picioare scurte în raport cu lungimea trupului, uneori dă impresia că se târeşte ca şi şarpele.

Are şi mulţi duşmani printre aceştia se numără: omul, vulpile, pisicile domestice şi cele sălbatice, ulii şorecari, bufniţele mari, vulturii, acvilele, samurii. Nu-i plac locurile cu multă apă însă dacă e nevoie se dovedeşte a fi un înotător excelent.

Naşte în jur de 5-8 pui care sunt lipsiţi de vedere 20-23 de zile, sunt alăptaţi o lună de zile după care îşi urmează mama la vânătoare, unde învaţă tehnicile de vânătoare care ulterior le va asigura supravieţuirea. Neăstuica vânează mai ales noaptea.

Nu ezită să intre în vizuina altor animale, cu care se luptă şi pe care în marea majoritate le ucide cu sânge rece, după care îl transportă în vizuina sa şi îl consumă în mai multe zile la rând. Teritoriul şi-l marchează ca majoritatea animalelor, cu urină.

În trecut se credea că blana de nevăstuică este un remediu în vindecarea muşcăturilor provenite de la animalele sălbatice sau cele domestice.

Efectivele de nevăstuici au scăzut foarte mult. Dacă în anul 1965 existau în ţara noastră 12.000-15.000 exemplare, în prezent mai trăiesc probabil 1500-1800 exemplare. Scăderea uriaşă a efectivelor de nevăstuică poate duce la creşterea explozivă a numărului de şoareci şi şobolani, ceace ar duce la importante pagube în agricultura românească. Însă în continuare nevăstuica este pe lista animalelor ce pot fi vânate.

 

foto:Mihai Baciu