Capriorul (Capreolus capreolus)

Denumirea de caprior se refera la ambele sexe. Masculul se numeste tap rosu, iar femela caprioara; puiul, pâna la vârsta de 10 luni se numeste ied (iada). Tapii cu coarne simple, neramificate, care au împlinit un an se numesc sulitari sau tapusari, cei cu câte doua ramuri la un corn – furcari.

Lungimea corpului (cap + trunchi): toate cartile de specialitate dau pentru capriorul indigen lungimea corpului de 95 – 135 cm, coada de abia 2 – 3 cm care practic nu se vede, dar se simte la pipait, iar înaltimea la greaban de 65 – 75 cm.

Greutatea corporala în stare eviscerata este de 20 – 25 kg la masculi adulti si de 18 – 22 kg la femelele adulte. Iedul cântareste 1,25 – 1,60 kg la fatare, 2 kg la o saptamâna, 3,3 – 4 kg la 4 – 6 saptamâni si 9 – 12 kg la 8 – 9 luni. Pentru a afla greutatea capriorului viu se adauga 25% la greutatea eviscerata. Greutatea corporala variaza nu numai în functie de vârsta, sex si biotop, ci si de la un an la altul, în functie de abundenta hranei, în special de existenta sau lipsa ghindei, de asprimea iernii si de densitatea efectivului. Cea mai mare greutate o are capriorul în noiembrie, înainte de a intra în iarna.

Culoarea parului: La fatat, iedul este de culoare bruna cu pete albe asezate în rânduri, fenomen de homocromie, ca si la cerb, în apararea contra dusmanilor. Începând din luna iulie, petele albe încep sa dispara, prin cresterea parului de culoare bruna – roscata care acopera “haina” din tinerete. În octombrie, iedul napârleste, primind “haina” de iarna, cu par lung, de culoare cenusie închisa, ca si adultii.

Napârlirea la caprior are loc de doua ori pe an: în mai – iunie, când capriorul primeste “haina” de vara de culoare rosie – bruna si în septembrie. Primii care napârlesc sunt capriorii tineri (1 – 2 ani) si femelele sterpe; cei mai învârsta si femelele cu iezi schimba parul cu câteva saptamâni mai târziu. Durata napârlitului este scurta, parul cazând uneori în smocuri mari. Napârlitul de toamna are loc în septembrie, în ritm mai lent, parul cel nou este de culoare cenusiu – închis, mai lung si mai des, aparând corpul de frig. Caracteristica parului de iarna este pata alba în jurul anusului (oglinda), care vara este stearsa.

Reproducerea: Capriorul ajunge la maturitate sexuala la vârsta de 1 an si 2 luni, adica în anul al doilea al vietii.
Perioada împerecherii tine de la mijlocul lui iulie pâna la mijlocul lui august. Femelele sunt urmarite si alungate de tapi pâna când cedeaza si are loc fecundarea. Alungarea poate avea loc în diverse directii sau în cerc „inel de alergat".

Hrana capriorului este exclusiv vegetala. Capriorul este pretentios în alegerea hranei: el nu paste, la rând, cum face calul sau chiar vitele cornute, ci alege speciile. Unde pasuneaza capriorul abia se vede ce a consumat, deoarece se deplaseaza continuu.

Dintre bolile endoparazitare, galbeaza, strongiloza pulmonara si cea gastro-intestinala, cisticecoza si coccidioza, de obicei duc la o slabire a organismului, dar moartea este cauzata când la acestea se adauga o iarna grea. Dintre bolile ectoparazitare literatura mentioneaza Hypodermoza (cosurile) cauzate de insecta Hypodermo cliana.

In Delta Dunarii este o prezenta usor de vazut, in special in perioadele cu ape maimari, cand se aduna pe grindurile uscate, mai inalte.

foto:Mihai Baciu