Sfrancioc cu fruntea neagra (Lanius minor)

Lanius minor L.

Denumirea în limba română

Sfrâncioc mic, berbecel mic, francioc mic, lupul-vrăbiilor-mic (Dombrowski, 1946), sfrâncioc, sfrâncioc mic, sfrancioc (Băcescu, 1961), sfrâncioc-cu-frunte-neagră (Munteanu, 1992; Bruun versus Munteanu,1999).

Încadrarea taxonomică

Cls. Aves, Ord. Passeriformes, Fam. Laniidae

Descrierea speciei

Sfrânciocul-cu-frunte-neagră este o pasăre de talie mai mică decât cea a sfrânciocului rosiatic (Lanius collurio), are coada mai scurtă decât acesta, o tinută mai dreaptă si fruntea neagră. De la distantă si dintr-un unghi neprielnic de observatie poate fi confundat cu sfrânciocul mare (Lanius excubitor) dar si în acest caz elementul de departajare poate fi coada mai lungă la excubitor si fruntea neagră până aproape de crestet la minor în comparatie cu excubitor. Prezintă dimorfism sexual, la femelă penajul fiind bruniu, maculat semilunar în timp ce masculul are partea superioară cenusie, cea inferioară albă nuantată pe piept rosietic. Pe aripile negre prezintă o pată albă bine vizibilă în zbor.

Reproducerea

”Este una dintre cele mai frecvente păsări clocitoare la noi în tară si preferă pentru plasarea cuibului îndeosebi podgorii si grădini cu pomi, alei precum si copaci singuratici din câmp” (Dombrowski, 1946). Dacă situatia cuibăritului speciei era încă la jumătatea secolului trecut aidoma celor afirmate de Dombrowski, ultimele două decenii ale veacului nostru nu mai pot confirma decât în parte o asemenea stare de fapt.

Cuibul compact alcătuit din rădăcini, crengute, fragmente vegetale subtiri cu intercalări de plante odorante (Thymus, Menta) si căptusit în interior cu fire de păr de la animalele domestice în amestec cu pene este construit la aproximativ 4-5 m de la sol în salcâmi, duzi, plopi sau pomi fructiferi în care sunt depuse 5-7 ouă. Forma lor este ovală spre oval-alungită iar culoarea de bază verzuie sau pal-verzuie. Macule măslinii si cenusii sunt dispuse în rozetă la nivelul polului bazal. Incubatia durează 15 zile, puii sunt crescuti la cuib conform caracterului nidicol al speciei.

Activitate

Specie diurnă.

Regim alimentar

Carnivor. Hrana de bază o asigură insectele, melcii. Prădează si sopârle, soareci si extrem de rar puii altor passeriforme.

Ecologie, habitat

Pajisti naturale, tinuturi de câmpie necultivate cu caracter stepic dar si lunci înierbate, livezi, cu osebire vegetatia în brâu la nivel de talveg. ROSPA0047 prezintă din acest punct de vedere o oferta de recuzite în sens ecologic, importantă regăsită în toate cel 4 secvente ale sitului.

 

Repartizare geografică

Specia este răspândită în jumătatea sudică a continentului european si de aici în Asia. La noi cuibăreste aproape în întreaga tară cu reprezentare importantă în Moldova, Dobrogea, jumătatea estică a Câmpiei Române si V-NV Banatului, Ardealului.

Statutul populatiei

Efectivul relativ în tară: 60.000 – 100.000 perechi clocitoare (Munteanu et all. 1994).

Efectivul relativ în ROSPA0047: 1-2 p.

În tară efectivele sunt stationare. Principalul factor limitativ penru prezenta speciei sunt defrisările luncilor, anularea livezilor, zgomotul si activitătile umane permanentizate într-un habitate favorabil. Este situatia ROSPA0047 în segmentul Ortisoara, Vinga, Sag. Specie aflată în sit o calificăm cu atributul de vulnerabilă cu toate că în restul tării poate fi considerată stationară.

Management (propuneri la habitatul speciei, propuneri referitoare la specie, urmările managementului asupra altor specii, practici care trebuie evitate)

Nealterarea habitatelor naturale existente si neafectarea brâielor de arbori si subarbusti intercalate culturilor agricole; evocarea sugerăm a fi interpretată si ca propunere de conduită în viitor dar si ca posibilă amenintare potentială în cazul aplicării altor procedee contrarii, intruzive, în habitat.

Răspândirea speciei în situl Natura 2000 ROSPA0047

Singurul loc de consemnare a prezentei speciei este segmentul Ortisoara unde se pare că a si cuibărit în anul 2010 sfrânciocul-cu-frunte-neagră.

Statut de conservare

Existența acestei păsări este condiționată de nealterarea habitatelor naturale existente și neafectarea brâielor de arbori și subarbuști intercalate culturilor agricole. Există astfel posibilitatea ca într-o repartizare mult mai răzleață cuiburile să poată fi găsite de-a lungul acestor segmente (acolo unde și vegetația este corespunzătoare) cu valoare de nișă ecologică.

Numărul mediu de exemplare observate: 3, perechi clocitoare 0-1.

În momentul de față considerăm statutul de conservare al speciei drept subliminal, specie vulnerabilă. Codificare formular standard pentru conservare: C – conservare medie sau redusă.

foto: Mihai Baciu