Serpar (Circaetus gallicus)

Denumirea în limba română

Serpar, vultur serpar (Lintia,1954), sopârlar, brehanacă, uliu broscar, (Băcescu,1961), serpar (Bruun versus Munteanu,1999).

Încadrarea taxonomică

Cls. Aves, Ord. Falconiformes, Fam. Falconidae

Descrierea speciei

Partea superioară a corpului este brună, parte ventrală deschisă la culoare (albă) cu dungi longitudinale. Pe flancuri si pe tibii, penele sunt pătate cy brun. Coada bandată (3 straifuri). Treimea anterioară a corpului (cap, piept, până la nivelul abdomenului) brune. Aripile sunt lungi cu capătul distal al remigelor negru (ori brun întunecat spre negru).

Reproducerea

Oaspete de vară (III-X) si specie de pasaj, a fost după Lintia (1954), la începutul secolului trecut, pasăre clocitoare în toată tara. Se reproduce în perioada aprilie-iulie, construindu-si în fiecare an alt cuib plasat de regulă în arborii înalti din liziere sau raristi. O particularitate a speciei este aceea că depune un singur ou ceea ce în conditiile actuale poate reverbera negativ în rata natalitătii realizate; ne pronuntăm astfel deoarece o a doua pontă de înlocuire este putin probabilă. Oul este oval, alb, mat, indirect pătat prin contact cu resturile organice rămase (chiar dacă numai temporar) în cuib. Maturitatea sexuală o atinge la 3-4 ani.

Activitate

Diurnă. Ziua, stationează pe arbori înalti care îi asigură prin posibilitatea controlului unui câmp larg vizual coeficientul de sigurantă necesar.

Regimul alimentar

Carnivor. Se hrăneste cu amfibieni si reptile, ophidieni, de unde i se trage si numele.

Ecologie, habitat

Specia este particulară pădurilor de diferite esente în alternantă cu terenurile deschise si însorite, cultivate sau necultivate, cu pajisti si tufărisuri. Trăieste în special ”în ecosistemele care se caracterizează printr-o largă heterogeneitate din punct de vedere structural si al utilizării terenurilor în care reptilele sunt abundente” (Munteanu, 2009); este ipostaza de găsit aproape de-a lungul întregii lunci a Muresului.

Repartizare geografică

Arealul european suferă o scizură N-S dinspre Danemarca spre Italia (inclusiv), se continuă însă peste peninsula iberică spre nord-nord vestul Africii cu extindere pentru Asia în sud-vest.

Pasăre în trecut deloc numeroasă în tara noastră a devenit astăzi o prezentă rară, chiar sporadică. Si totusi, serparul chiar dacă nu la modul dorit, apare încă în zonele favorabile existentei sale cum se pare că este însăsi lunca Muresului.

Statutul populatiei

Efectivul relativ în tară: 700-900 perechi clocitoare (Munteanu et all. 1994).

Efectivul relativ în ROSPA0047: 0.

Specie vulnerabilă Nu ne putem pronunta asupra calitătii speciei în ROSPA0047 ca pasăre cuibăritoare ori nu; apare sporadic si se află în sit doar în trecere. Din punctulul de vedere al implicării sale în habitat sub aspectul calitătii de producător o interpretăm în tabloul avifaunistic particular sitului ca dominantă.

Management (propuneri la habitatul speciei, propuneri referitoare la specie, urmările managementului asupra altor specii, practici care trebuie evitate)

Cu exceptia diminuării efectivelor păsărilor răpitoare prin vânătoare, un factor important al decimării lor a fost cândva practica stopării demografiei răpitorilor terestri (lupi) dar si aerieni (ciori grive, cotofene) prin ”punerea ouălor otrăvite” întru combatere eficientă. Ceea ce s-a si întâmplat fără însă a se opri aici. Cele care au dispărut în mod secundar depăsind cifric imaginatia, au fost păsările răpitoare de zi, vânători de vârf în lantul trofic, otrăvite (otrăviti) prin ingurgitarea otravei din pradă. Pe de altă parte asemenea practici dublate de stropirile chimice, chiar integrate ale pădurilor, aplicarea de insecticide, pesticide, seminte tratate cu mercur destinate combaterii soarecilor, etc., au dus si ele la disparitia surselor trofice, ca în acest caz, pentru Circaetus gallicus. Ceea ce trebuie asadar eliminat pentru viitor în scopul protejării serparului este tocmai suma activitătilor enumerate mai sus. La acestea ar fi de adăugat oprirea tăierii arborilor înalti în liziere ori câmp deschis (suporti importanti pentru amplasarea cuiburilor) si nu în ultimul rând evitarea deranjării prin activitătile omului în perioada de reproducere.

Având în vedere aspectul insular al prezentei serparului la noi în tară, adevărat areal disjunct, care vorbeste despre labilitatea existentei speciei mai ales la nivel marginal, se impune o foarte atentă protejare a acesteia. Artificii de genul cuiburilor artificiale, etc., sunt inutile. În cazul de fată intră în discutie doar atitudinea adoptată de om ostenit în a evitare neajunsurile însirate mai sus.

Răspândirea speciei în situl Natura 2000 ROSPA0047

Cum, ca pasăre răpitoare, serparul survolează în căutare de hrană suprafete întinse de luncă si pajisti considerăm prezenta sa în sit pretutindeni. Observatiile noastre au fost făcute în zona Vinga-Valea Viilor. Apreciem prezenta serparului în sit ca întâmplătoare chiar dacă în tabel apare cu grad de dominantă; particularitatea de departajare este dată de variabila .

Statut de conservare

Cum ca pasăre răpitoare, șerparul survolează în căutare de hrană suprafețe întinse de luncă și pajiști, considerăm prezența sa în ROSPA 0047 pretutindeni. Majoritatea observațiilor noastre provin însă din zona Vinga-Valea Viilor (extrema estică) apoi Valea Ardelenilor, unde specia a fost observată de mai multe ori în căutare de hrană. Apreciem totuși prezența șerparului în sit ca întâmplătoare chiar dacă din perspectiva afirmării sale în ornitocenoza locului apare ca specie dominantă, particularitate izvorâtă din afirmarea sa ca producător, respectiv biomasă. Ceea ce trebuie urmărit, este așadar păstrarea nealterată a zonelor exploatate de șerpar sub aspectul procurării hranei: Valea Viilor și Valea Ardelenilor. Numărul mediu de exemplare observate: 2.

În momentul de față considerăm statutul de conservare al speciei drept stabil. Codificare formular standard pentru conservare: B – conservare bună.

foto:Mihai Baciu