Pietrarul răsăritean (Oenanthe isabellina) și-a primit numele după arealul sau oriental, care începe în vestul Chinei, cuprinde Mongolia, Kazahstanul, zonele din jurul Marii Carspice, partea estică a Turciei și țările Peninsulei Balcanice. Din anii ’60, specia prezintă o extindere a arealului, înaintând spre vest și nord, ajungând până în Crimeea.
Preferă zonele semiaride și aride, cu sol pietros, cu vegetație ierboasă măruntă și tufe răzlețite. Este legat în mod direct de existența unor rozătoare în teritoriul respectiv, cum ar fi speciile de popandau, în ale căror găleții cuibărește. Populațiile de pietrar răsăritean ajung uneori la densități impresionante, în literatură de specialitate fiind menționate, în jurul Marii Caspice, pe alocuri, 300-400 de perechi/kmp.
Pietrarul sur (Oenanthe oenanthe) este înrudit cu sturzul. Că loc de trăi aceste păsări preferă regiunile pietroase, stâncoase, cu grohotis. Este o pasăre migratoare, care trăiește din martie până în septembrie în regiunea ei de cuibărit.
Este răspândit în toată Europa, dar și Asia, America de Nord, Africa. În Italia este văzut frecvent în zonele montane, dar și în alte zone mai joase, cum este Sicilia.
Penajul pe partea dorsală este de culoare cenușie, în zona cozii și pe partea ventrala este alb. Zona pieptului este galben ruginiu, iar pe părțile laterale ale capului se observă o dungă neagră. Femelă are penajul puțîn diferit, brun deschis cu nuanțe crem, o dungă de culoare galbenă deasupra ochiului, iar aripile și coadă au un colorit mai închis.
Pietrarul sur ajunge la o lungime de 14-15 cm, are deschiderea aripilor de 32 cm și o greutate de 26-30 g. Obișnuiește să-și construiască un cuib în crăpăturile stâncilor, pietrelor sau în ziduri, pe care îl căptușește cu pene și par. Femelă depune cinci sau șase ouă, pe care le cloceste o perioada de două săptămâni. Masculul ajută la creșterea puilor, timp de o luna de zile, apoi aceștia își iau zborul. Uneori femelă cloceste și de două ori pe an.
Fiind o pasăre insectivora se hrănește cu diferite insecte, larve, viermi și fructe de pădure. Este des întâlnit în zona pajistilor de pădure, deoarece acolo își găsește cu ușurință hrană. Cântecul ei seamănă cu un fluierat.
Face parte din ordinul Passeriformes și familia Turdidae.
În Delta Dunării ușor de găsit în special în zona staelor, ușor de remarcat pentru plăcerea acestuia de a stă în vârful tufelor, a betoanelor mai înalte..
