Pescărușul argintiu (Larus argentatus)

Pescărușul argintiu (Larus argentatus) este o pasăre de coasta pe care o remarcă oricine ajunge la țărmul marii, datorită sunetelor sale caracteristice ,,kiau-kiau-kiau” ce completează zgomotele din porturi. Populează ținuturile din jurul Marii Mediterane, Marii Caspice, Marii Negre, coastele Africii, ajunge până în Oceanul Indian, Marea Roșie și Golful Persic. În ultimul timp numărul de exemplare a crescut foarte mult în emisfera nordică.

Este o pasăre parțial migratoare, care trăiește mereu în perechi, cloceste în colonii mari și își petrece iarnă în carduri numeroase. Pescărușîi argintii au un comportament perfect pentru viață în comun, ei zboară împreună și deseori rătăcesc în stol schimbându-și locul fiind mereu în căutarea hranei. Când se hrănesc la sol și apare vreun pericol, de obicei una din păsări observă imediat, se oprește din mâncat fapt ce determina și pe celelalte să fie atente și la un țipat emis de una dintre ele – la un ,,ga-ga-ga” puternic și prelung de avertizare – toate se ridică deodată în zbor.

Se adaptează foarte ușor, mănâncă aproape orice, scormonind până și în locurile de depozitare a gunoaielor sau în gurile de canal. Are obiceiul să fure ouăle din cuibul altor specii de păsări, mai ales de la acelea care își fac cuibul în locuri deschise. Față de alte păsări pescărușul argintiu este un înotător slab, de regulă plutește la suprafață apei sau înoată și se scufundă foarte puțîn pentru a prinde pradă aflată la adâncime mică. Mănâncă peste, moluște, echinoderme, crustacee, insecte, rame, mici mamifere, chiar și fructe, plante, semințe și tuberculi de pădure.

Aripile sale puternice însă îi oferă posibilitatea să realizeze un zbor puternic, ajungând la vitează de aproximativ 40 km/ h. Adoră să bea apă proaspătă ori câte ori are ocazia, în rest bea și apă de mare având capacitatea de a elimina excesul de sare sub formă unor picături, prin glandele ce se află în nări și în zona ochilor.

foto: Mihai Baciu