Muscar mic (Ficedula parva)

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor latineşti ficus – smochin şi edulis – comestibil, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din latinescul parvus – mic.

Taxonomie

 

Regnul: Animalia
Clasa: Aves
Ordinul: Passeriformes
Familia: Muscicapidae
Genul: Ficedula
Specia: F. parva

Descriere

Denumirea speciei vine din latină şi înseamnă pasăre mică ce se hrăneşte cu smochine. Este caracteristică pădurilor de foioase şi de amestec, umbroase şi umede. Are lungimea corpului de 11-12 cm, cu o greutate de circa 10-11 g. Anvergura aripilor este de 18,5-21 cm. Masculul se diferenţiază prin pieptul portocaliu şi capul gri. Spatele este maroniu la fel ca al femelei. Caracteristice sunt petele albe de pe fiecare parte a cozii, foarte evidente când coada este deschisă. Se hrăneşte cu insecte şi ocazional cu fructe.

Localizare şi comportament


Este o specie răspândită în nord-estul şi centrul continentului european. Este teritorială şi monogamă. Preferă pădurile bătrâne de peste 100 de ani cu mult lemn mort şi cu un strat de arbuşti redus, evitând pădurile tinere de sub 44 de ani. Cuibul, situat de obicei în scorbura unui copac sau în scobitura unei clădiri şi mai rar amplasat în tufişuri este alcătuit din muşchi, iarbă şi frunze. Este construit la o înălţime de 1-4 m, în cele mai multe cazuri de către femelă. Atinge maturitatea sexuală după un an. Iernează în sudul Asiei şi în Africa.

Populaţie
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 3200000-4600000 de perechi. S-a menţinut stabilă între 1970-1990. În perioada 1990-2000, în ciuda unui declin înregistrat în unele ţări, populaţia s-a menţinut stabilă în cea mai mare parte a continentului. În România este estimat un număr de 360000-512000 de perechi. Doar în Rusia sunt înregistrate efective mai mari.

Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 4-7 ouă. Incubaţia durează în jur de 12-15 zile şi este asigurată de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 11-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an şi de obicei perechea foloseşte acelaşi teritoriu de cuibărit mai mulţi ani.

Ameninţări şi măsuri de conservare
Degradarea habitatelor şi managementul comercial al pădurilor au un impact semnificativ. Păstrarea pădurilor mature cu mult lemn mort şi un deranj redus contribuie la conservarea speciei.

 
foto:Mihai Baciu