Gârlița mică (Anser erythropus)

Gârlița mică este o specie caracteristică zonelor arctice cu mlaștini și pâlcuri de sălcii și mesteceni. Lungimea corpului este de 56 – 66 cm și are o greutate de circa 1.300 – 2.300 g. Anvergură aripilor este cuprinsă între 115 – 135 cm. Adulții au înfățișare similară. Specia poate fi confundată cu gârlița mare (Anser albifrons), față de care este mai mică, are un cioc mai mic, fruntea mai înalta, pată albă depășește linia ochilor și se observă un cerc galben în jurul ochiului. Iarnă se hrănește pe pajiști și culturile agricole de grâu de toamna din sudul și estul Europei, în stoluri mixte cu alte specii de gaste (Anser albifrons, Branta ruficollis, etc.)

Localizare și comportament
Este o specie cuibaritoare în nordul Siberiei și Peninsula Scandinavă. Cuibărește solitar sau în colonii mici în zone de pășuni umede cu tufișuri și altitudini de până la 700 m.  Zborul e puternic, cu bătăi mari și regulate din aripi. Pot execută adevărate acrobații în aer, cu volte și picaje impresionante.

Populație
Populația estimată în cartierele de iernare este circa 1.900 exemplare. Populația cuibaritoare europeană este foarte mică (circa 240 perechi) și se înregistrează un declin permanente, deși în perioada 1970 – 1990 s-a menținut relativ stabilă.

Împerechere
Cuibaritul începe la sfârșitul lunii mai și început de iunie. Femelă depune 4 – 6 ouă, iar incubatia durează 25 – 28 de zile. Puii devin zburători la 35 – 40 de zile.

Amenințări și măsuri de conservare
Pierderea habitatelor prin construirea de acumulări de apă pentru producerea energiei electrice, deranjul și mortalitatea produsă de vânătoarea accidentală, deranjul determinat de turismul organizat în zonele de cuibărit și cele de iernare, sunt câteva dintre pericolele la care este expusă specia. Că măsuri de conservare sunt încurajate desemnarea de zone protejate în teritoriile de cuibărit, oprirea vânătorii, atât în zonele de cuibărit, cât și în cele de iernare și reducerea deranjului generat de activitățile turistice.

Etimologie
Anser –lat. – gașcă
erythropus –gr. – erythros – roșu și tot din limba greacă veche, pus – picior

foto: Mihai Baciu