Garlita mica (Anser erythropus)

Garlita mica este o specie caracteristica zonelor arctice cu mlastini si palcuri de salcii si mesteceni. Lungimea corpului este de 56 – 66 cm si are o greutate de circa 1.300 – 2.300 g. Anvergura aripilor este cuprinsa intre 115 – 135 cm. Adultii au infatisare similara. Specia poate fi confundata cu garlita mare (Anser albifrons), fata de care este mai mica, are un cioc mai mic, fruntea mai inalta, pata alba depaseste linia ochilor si se observa un cerc galben in jurul ochiului. Iarna se hraneste pe pajisti si culturile agricole de grau de toamna din sudul si estul Europei, in stoluri mixte cu alte specii de gaste (Anser albifrons, Branta ruficollis, etc.)

Localizare si comportament
Este o specie cuibaritoare in nordul Siberiei si Peninsula Scandinava. Cuibareste solitar sau in colonii mici in zone de pasuni umede cu tufisuri si altitudini de pana la 700 m.  Zborul e puternic, cu batai mari si regulate din aripi. Pot executa adevarate acrobatii in aer, cu volte si picaje impresionante.


Populatie
Populatia estimata in cartierele de iernare este circa 1.900 exemplare. Populatia cuibaritoare europeana este foarte mica (circa 240 perechi) si se inregistreaza un declin permanente, desi in perioada 1970 – 1990 s-a mentinut relativ stabila.

Imperechere
Cuibaritul incepe la sfarsitul lunii mai si inceput de iunie. Femela depune 4 - 6 oua, iar incubatia dureaza 25 – 28 de zile. Puii devin zburatori la 35 – 40 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Pierderea habitatelor prin construirea de acumulari de apa pentru producerea energiei electrice, deranjul si mortalitatea produsa de vanatoarea accidentala, deranjul determinat de turismul organizat in zonele de cuibarit si cele de iernare, sunt cateva dintre pericolele la care este expusa specia. Ca masuri de conservare sunt incurajate desemnarea de zone protejate in teritoriile de cuibarit, oprirea vanatorii, atat in zonele de cuibarit, cat si in cele de iernare si reducerea deranjului generat de activitatile turistice.

Etimologie
Anser –lat. – gasca
erythropus –gr. - erythros – rosu si tot din limba greaca veche, pus - picior

foto: Mihai Baciu