Erete vanat (Circus cyaneus)

Denumirea stiintifică

Circus cyaneus L.

 

Denumirea în limba română

Uliu vânăt, gaie vânătă, herete de câmp (Lintia, 1954), uli vânăt, herete vânăt (Băcescu, 1961), erete vânăt (Munteanu, 1992; Bruun versus Munteanu,1999).

 

Încadrarea taxonomică

Cls. Aves, Ord. Falconiformes, Fam. Accipitridae

Descrierea speciei

Specia se remarcă printr-un pregnant dimorfism sexual în care de regulă, ca în cazul întregului gen, masculul este în greutate mai usor decât femela (greutatea masculului nu o depăseste pe cea a unui porumbel de scorbură, în medie 300-400 gr., în timp ce aceea a femelei poate ajunge si la peste 700 gr.). Penajul masculului albastru-cenusiu se află în contrast flagrant cu cel al femelei, dominant brun. Gâtul si partea dorsală la mascul sunt uniform albastre-cenusii cu exceptia târtitei albe. Tot alb este si penajul ventral în timp ce proximitatea aripilor (remigelor) este neagră. Aspectul petei negre dar si lungimea remigelor sunt elemente de departajare pentru cele trei specii cyaneus, pygargus, macrourus.

Atunci când pasărea este observată în zbor, diferenta dimensiunilor dintre remigele primare, echilibrată, imprimă vârfului aripii aspectul de rotunjit. Bordul posterior al aceleiasi este limitat de o bandă neagră.

Spre deosebire de mascul coloritul de bază al femelei este cafeniu, cromatică proprie părtii dorsale – cap, trunchi, coadă si tectricelor mici, mijlocii si mari; la nivelul stilopodului tectricele mari sunt nuantate mai luminos decât restul penajului. Albul târtitei este mai mare decât la celelalte două specii (pygargus, macrourus). În jurul gâtului se observă un guler mai deschis la culoare dar îngust. Partea ventrală apare striată. Ventral, aripile nuantate cenusiu sunt străbătute de benzi brun-întunecate. Dungi evidente asigură si desenul cozii dintre care ultima (vârful cozii) este mai lată decât restul celor existente.

Reproducere

Circus cyaneus cuibăreste solitar, asocierea mai multor perechi în perioada de cuibărit (termenul de cuibărit în colonie este impropriu deoarece specia nu este o specie colonială) întâmplându-se acolo unde densitatea populatiei este foarte mare si oferta trofică peste limita abundentei. Obisnuit perechile din anul în curs sunt monogame cu toate că nici bigamia nu este caz particular. Uneori masculii se pot manifesta chiar poligami asigurându-si transmiterea informatiei genetice până la 7 femele.

Jocul ”nuptial” constă din zboruri în voltă, loopinguri executate de către mascul, atacuri mimate asupra femelei la care aceasta asistă de pe înăltimea unui arbore sau se implică în zboruri paralele, prinderi reciproce de ghiare si răsturnări în aer. În timpul acestor zboruri masculul este purtătorul unei prăzi pe care în final o predă femelei după care are loc copulatia.

Cuibul, exploatat mai multi ani la rând,  este plasat pe sol uscat, umed ori mlăstinos, circumscris de vegetatie densă. Constructia alcătuită din crengi, are vatra căptusită cu vegetatie uscată, stuf si alte plante. Ouăle albe variază ca număr între 2 si 7, sunt albe, în unele cazuri punctate cu macule roscate.

Cuibărit în tară: improbabil, date concrete care să dovedească nidificatia sa nu există, nici pentru secolul trecut (Lintia,1954) nici pentru timpii recenti (Munteanu et all., 1994; în acest atlas provizoriu al păsărilor clocitoare din România pasăre nici măcar nu este trecută pe lista celor cuibăritoare la noi).

Activitate

Specie diurnă. În căutare de pradă eretele vânăt execută zboruri joase după tipicul genului pe care îl reprezintă.

Regim alimentar

Carnivor. Hrana de bază o asigură mamiferele de diferite mărimi, de la cea a soarecelui până la cea a vătuilor de iepuri. Prădează si sopârlele cum si păsărelele.

Ecologie, habitat

Pajisti naturale, tinuturi de câmpie necultivate cu caracter stepic dar si, chiar dacă mai rar, lunci înierbate, terenuri mlăstinoase în apropierea băltilor, cursurilor de ape. Ca habitat secundar având scop de sursă trofică pot fi luate în consideratie culturile agricole. Iarna, în timpul migratiei, eretele poate fi observat de regulă în zbor dar si poposind pe sol. Pentru situl avut sub observatie a fost identificat doar în lunca demarcatoare a Muresului.

Repartizare geografică

Circus cyaneus are răspândire nord-palearctică, din Irlanda până în Kamciatka, din Spania în Cazahstan, Mongolia si China nordică. Concentrarea importantă a populatiei pentru continentul european se află în sesurile cuprinse între Belgia si Polonia, unde si cuibăreste. La noi este oaspete de iarnă, confirmăndu – se specia pentru Lunca Prutului, Jijiei, Moldovei, Bahluiului (Moldova), Histria, Vadu, Adamclisi (Dobrogea), Nera Moartă, Socol (sudul Banatului) Hunedoara Timisană (Banat), Defileul Muresui (Ardeal-vest), Câmpia Crisurilor (Ardeal NV).

si este de întâlnit în perioadele de migratie.

 

Statutul populatiei

În tară efectivele sunt (credem) stationare asa cum sunt de altfel interpretate ca fiind pe continent de IUCN. Principalul factor limitativ penru prezenta heretelui sur sunt desecările, restrângerea zonelor umede în favoarea terenurilor agricole. Specie aflată în sit doar pe timpul migratiei, deopotrivă masculi cum si femele, o calificăm cu atributul de stationar.

Management (propuneri la habitatul speciei, propuneri referitoare la specie, urmările managementului asupra altor specii, practici care trebuie evitate)

Nealterarea habitatelor naturale existente si limitarea extensiei culturilor agricole; evocarea sugerăm a fi interpretată si ca propunere de conduită în viitor dar si ca posibilă amenintare potentială în cazul aplicării altor procedee contrarii, intruzive, în habitat.

Răspândirea speciei în situl Natura 2000 ROSPA0047

Notarea speciei am făcut-o pe seama observatiilor din estul segmentului Vinga – ca ultimă observatie pentru anul 2011 din sit dar si a celor din apropiere pâlcului de salcâmi la sud-vest de autostradă (Sag), apoi în preajma satului Hunedoara-Timisană.

Statut de conservare

Specia, oaspete de iarnă, apare în sit târziu explorând aceleași zone ca și în anii precedenți; posibile modificări ale preajmei pot influența negativ prezența păsării. Sunt importante din acest punct de vedere nealterarea habitatelor naturale existente și rămânerea în limitele actuale  ale culturilor agricole. Notarea speciei ca prezență în situl Hunedoara Timișană se bazează pe observațiile autumnal-hiemale; începutul apariției în sit a fost de  regulă doua cumpănă a lunii noiembrie când au dominat numeric femelele balanță echilibrată mai târziu, în decembrie prin sporirea numărului de masculi.

Numărul mediu de exemplare observate: 6-7.

În momentul de față considerăm statutul de conservare al speciei drept favorabil. Codificare formular standart pentru conservare: B – conservare bună.

foto: Mihai Baciu