Becatina (Gallinago gallinago)

 

Recunoastere: Este cea mai comuna si mai frecvent intalnita dintre
becatine, fiind considerata, ca si celelalte becatine, specie de pasaj
prin tara noastra.
Trece prin Romania in perioadele martie-aprilie si septembrie noiembrie.
Inceputul lunii decembrie nu o prinde, de regula, in tara. Totusi,
foarte rar, raman cateva exemplare sa ierneze la noi si atunci doar in mlastinile
in care apa nu ingheata. Putine exemplare raman si vara pentru a cuibari in
zonele umede din Romania.
Ca aspect general seamana cu sitarul, de care se deosebeste evident
prin marime, fiind mult mai mica, si prin coloratie, fiind mai surie. Se mai
deosebeste prin zborul rapid, in zig-zag, si prin tipatul nazal si aspru
emis cand se ridica.
Coloratia generala este maronie-sura, cu dungi galben-brune. Prezinta
o dunga ingusta galbuie pe crestetul capului, marginita de doua dungi mai late
maroniu-inchis. Specific este faptul ca are doar 14 rectrice, cele
exterioare fiind de culoare neagra, cu varful alb.
Prefera terenurile mlastinoase si mocirloase, fiind frecvent intalnita
primavara si toamna. Se hraneste cu larve din sol, pe care le cauta cu ajutorul
ciocului lung si drept, foarte asemanator celui de sitar.
Putinele exemplare care cuibaresc in Romania depun o ponta de 4 oua,
in luna aprilie. Este foarte probabil sa depuna si o a doua ponta de inlocuire.
De remarcat este zborul nuptial al masculului, care in picaj emite
sunete asemanatoare behaitului de capra, prin vibratia rectricelor rasfirate la
trecerea curentului de aer printre ele.
foto:mihai baciu